Datasets:

hcoxec

/

romanian_100k

like 0

De asemenea, vreau să atrag atenţia asupra faptului că articolul 14 din propunerea de decizie Consiliului privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen prevede un raport anual pe care Comisia trebuie să-l prezinte Parlamentului şi Consiliului.

Dar, repet, trebuie reevaluată propunerea în vederea dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona.

Un ultim lucru pe care aş dori să-l adaug este faptul că propunerea pe care Comisia a făcut-o cu privire la propunerea de decizie a Consiliului pentru introducerea acestui mecanism de evaluare are implicaţii importante şi pentru noile state membre, deoarece aici discutăm de o procedură de punere în aplicare în două etape pentru dispoziţiile acquis-ului Schengen, unele fiind în anexa I a tratatelor de aderare, celelalte urmând a intra în vigoare după adoptarea unei decizii a Consiliului pentru anumite dispoziţii ale acquis-ului Schengen.

(PL) Doamnă preşedintă, este bine că discuţia pe care o purtăm azi pentru a evalua acquis-ul Schengen are loc odată cu iniţierea unei dezbateri de mai mare amploare în Uniunea Europeană şi, de asemenea, în Parlamentul European, privind programul de la Stockholm.

Acesta este un proiect de mari dimensiuni care priveşte domenii de importanţă majoră pentru vieţile cetăţenilor UE, precum justiţia, libertatea şi securitatea.

De exemplu, două elemente ale programului, libertatea şi securitatea cetăţenilor UE, ar trebui incluse fără dubii în evaluarea proiectului Schengen.

Prin urmare, trebuie să ne întrebăm care a fost scopul constituirii Uniunii Europene şi de ce este atât de importantă pentru noi reuşita acestui mare proiect.

La urma urmelor, nu a fost creat pentru politicieni sau pentru organizaţiile internaţionale, ci pentru anumite state.

A fost, de fapt, constituită pentru binele cetăţenilor.

De aceea, binele cetăţenilor, libertatea şi drepturile acestora, dar şi securitatea la cele mai înalte standarde care ar trebui să le fie asigurată reprezintă principalele motivaţii ale activităţii pe care ar trebui să o desfăşoare instituţiile UE.

Drept urmare, nu este bine că discutăm despre zona Schengen fără a aduce în discuţie şi evaluarea programului UE privind migraţia, programul de acordare a vizelor şi programul de cooperare cu ţările învecinate.

Doar atunci dezbaterile în comun şi evaluarea în comun a situaţiei ne vor conduce către concluzii corespunzătoare - acesta este scopul implicării Parlamentului în luarea acestor decizii şi sper că aşa se va şi întâmpla.

Sunt, prin urmare, convins că Schengen a funcţionat bine.

În ciuda faptului că s-a spus iniţial că includerea de noi ţări în zona Schengen ar fi imposibilă fără adoptarea SIS II, aderarea a 10 ţări în 2004 a demonstrat că nu este imposibil şi că nu s-a întâmplat niciun dezastru.

În acest moment, trebuie să ne asigurăm că mecanismele destinate îmbunătăţirii şi funcţionării cu mai mare precizie a sistemului sunt dezvoltate cât mai rapid posibil, desigur, cu implicarea Parlamentului European.

Aşa se explică stima mea pentru Carlos Coelho şi faptul că susţin în totalitate acest raport.

Doamnă preşedintă, aş dori să adaug un nou apel de retragere a acestei propuneri, spre a fi înlocuită cu o propunere nouă a Comisiei, cu un temei juridic diferit.

Există o încercare clară de a nu implica Parlamentul în această problemă importantă, iar Serviciul juridic a confirmat că ar fi putut fi ales un temei juridic diferit, care ar fi permis implicarea deplină a Parlamentului în proces.

Sistemul de Informaţii Schengen, viza Schengen, Codul frontierelor Schengen şi Codul vizelor sunt toate supuse procedurii de codecizie şi, pe măsură ce ne îndreptăm către ratificarea Tratatului de la Lisabona şi către o structură juridică mai simplă şi mai unitară în toată Uniunea Europeană, ar trebui să observăm o mai mare implicare a Parlamentului în aceste probleme, nu o implicare mai mică.

Prezenta propunere nu reflectă deloc implicarea.

Am observat un acord semnificativ între partide în privinţa acestor aspecte la nivelul comisiei şi sper că o poziţie fermă, clară, a întregului Parlament, însoţită de o evaluare corectă a circumstanţelor juridice, va duce la o reformulare a propunerii şi la prezentarea în locul ei a unei propuneri mai adecvate.

(FR) Doamnă preşedintă, la fel ca mulţi dintre colegii mei deputaţi, susţin din plin raportul dlui Coelho, căruia îi mulţumesc sincer pentru lucrarea excelentă pe care a realizat-o.

De la bun început, la raison d'être, condiţia sine qua non a desfiinţării controalelor la graniţele interne a fost existenţa unor măsuri compensatorii, destinate prevenirii mult temutului deficit de securitate.

Aceste măsuri reprezintă baza încrederii reciproce, care este esenţială pentru buna cooperare în spaţiul Schengen.

Astfel, doar cu ajutorul unui mecanism eficient şi transparent pentru evaluarea aplicării acestui acquis Schengen vom putea asigura menţinerea încrederii şi, deci, cooperarea la un nivel foarte înalt între statele membre.

Prin urmare, provocarea este imensă, iar rolul Parlamentului în crearea acestui nou mecanism trebuie să se ridice la înălţimea provocării.

Prin urmare, dacă acest text este adoptat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, mecanismul sau cel puţin elementele sale care fac parte din primul pilon vor trebui adoptate prin codecizie.

Mai mult decât atât, deşi concluziile trebuie trase desigur din integrarea acquis-ului Schengen în dreptul comunitar şi în legislaţia UE, acest lucru nu înseamnă că gestionarea acestei evaluări ar trebui încredinţată exclusiv Comisiei.

Statele membre trebuie să se implice mai mult în acest mecanism de evaluare, pentru că, în caz contrar, această încredere reciprocă este în pericolul de a scădea.

Acelaşi lucru este valabil pentru securitatea internă a statelor noastre membre.

Atunci când un stat membru nu aplică acest acquis corect, toate celelalte state membre suferă consecinţele.

În ultimul rând, în ceea ce priveşte eficienţa, nu mi se pare corect să creăm două mecanisme separate pentru cele două stadii de evaluare, care sunt verificarea dinaintea aplicării acquis-ului şi aplicarea acquis-ului de către statele Schengen.

Mă alătur, aşadar, dlui Coelho în apelul către Comisie de a retrage această propunere şi de a ne prezenta o nouă propunere care să ţină mai bine seama de filosofia acquis-ului şi de rolul statelor membre în evaluarea aplicării sale.

Doamnă preşedintă, cu mare regret mă adresez acestui Parlament în calitate de deputat dintr-o ţară care încă nu a semnat Acordul Schengen.

Eu susţin semnarea acestuia.

Sper că grupul de lucru pentru evaluarea sistemului Schengen va demonstra în sfârşit statului irlandez, şi chiar vecinilor noştri din Marea Britanie, beneficiile indubitabile ale sistemului Schengen.

Libertatea de mişcare este un drept fundamental şi un pilon al cetăţeniei UE pentru care luptăm toţi.

Faptul că am reuşit să reducem graniţele şi că am permis cetăţenilor UE să se bucure de beneficiile libertăţii de circulaţie este cât se poate de remarcabil, mai ales având în vedere istoria europeană.

Faptul că acest lucru a fost realizat odată cu sporirea capacităţii autorităţilor noastre de a aborda infracţionalitatea asociată trecerii graniţelor este o realizare istorică foarte importantă şi una dintre marile reuşite ale UE de până azi.

Acordul Schengen a fost cel care a stimulat Irlanda să constituie un sistem complet de date privind infractorii, care sperăm că va fi conectat la un sistem european în anii următori.

Sistemul Schengen a funcţionat extrem de bine şi acest lucru este evident pentru toţi.

Tocmai din cauza acestei realizări remarcabile este regretabil faptul că ţara mea participă la Schengen doar parţial.

Deşi a existat o cooperare deplină între autorităţile irlandeze din domeniul securităţii şi omologii noştri europeni în întreaga sferă a afacerilor poliţieneşti, cetăţenii irlandezi nu se bucură de toate beneficiile UE.

Abolirea controalelor la graniţe necesită încredere reciprocă între toate statele membre implicate.

Din nefericire, poziţia de până acum a guvernului irlandez arată că nu poate să aibă încredere totală în vecinii săi europeni şi că operează la o scară redusă în ceea ce priveşte libera circulaţie a persoanelor în Europa.

Regret foarte mult acest lucru.

Ceea ce ne trebuie într-adevăr este un sistem de vize valabil în toată UE la care sperăm să contribuie Schengen şi dezbaterea de astăzi.

În ceea ce priveşte propunerea pe care o avem în faţa noastră, aş solicita Comisiei să o retragă.

Consider că ea conferă o autoritate prea mare Comisiei.

Practic, încearcă să ignore Parlamentul European.

Ar trebui să revină cu propuneri care să respecte procedura de codecizie şi, dincolo de această dezbatere, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, va fi oricum necesar să prezinte propuneri noi.

Doamnă preşedintă, în primul rând, aş vrea să îl felicit pe dl Coelho pentru lucrarea foarte bună pe care a realizat-o.

Stabilirea unui mecanism de evaluare simplu, eficient şi transparent, care să completeze actuala evaluare a sistemului Schengen, este o iniţiativă binevenită.

Însă există, de asemenea, mai multe probleme referitoare la protecţia datelor, probleme subliniate mai devreme de raportor.

Din nefericire, în ciuda îmbunătăţirilor necesare, în cadrul procedurii actuale suntem consultaţi doar.

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul va dobândi automat competenţe de codecizie în problemele ce ţin de cel de-al treilea pilon.

Deoarece este la mijloc securitatea spaţiului Schengen şi a cetăţenilor acesteia, toţi actorii ar trebui să fie profund implicaţi în stabilirea acestor sisteme de evaluare, făcând astfel posibilă garantarea şi consolidarea principiului încrederii reciproce, esenţial menţinerii spaţiului Schengen.

Din aceste motive, susţin raportorul în iniţiativa sa de a solicita Comisiei retragerea propunerilor şi prezentarea unor propuneri noi, complete.

Aş dori să-l felicit pe domnul Coelho pentru munca depusă şi pentru determinarea cu care doreşte un mecanism de evaluare pentru verificarea aplicării acquis-ului Schengen simplu, eficient şi transparent.

Consider introducerea libertăţii de circulaţie în cadrul teritoriului Uniunii şi înlăturarea controalelor la frontierele interne, drept una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene.

Având în vedere permeabilitatea graniţelor, avem nevoie de standarde ridicate în aplicarea concretă a acquis-ului Schengen pentru a putea menţine un nivel crescut de încredere reciprocă între statele membre şi în capacitatea lor de a pune în aplicare măsuri ce însoţesc eliminarea controalelor la frontierele interne.

Îmbunătăţirea mecanismului de evaluare pentru monitorizarea aplicării acquis-ului Schengen este necesară.

Nevoia de a menţine un nivel înalt de securitate, de încredere, presupune o bună cooperare între guvernele statelor membre şi Comisie.

Având în vedere relevanţa din punct de vedere al drepturilor şi libertăţilor fundamentale a reglementărilor din acest domeniu, Parlamentul European trebuie să insiste ca intrarea în vigoare a Tratatului de Lisabona să fie o condiţie prealabilă oricăror dezvoltări legislative în materie de securizare a graniţelor.

Ţinând cont de importanţa acestei iniţiative legislative, este regretabil faptul că Parlamentul European se află în poziţia de consultat şi nu aceea de colegislator, aşa cum s-ar fi impus.

Edificarea unui spaţiu al justiţiei, libertăţii şi securităţii, reprezintă o prioritate de vârf a Uniunii Europene, de aceea, este esenţial ca pentru menţinerea şi dezvoltarea lui să fie implicate în egală măsură statele membre, Comisia şi Parlamentul European.

De aceea, susţin pe deplin propunerea raportorului de a invita Comisia să prezinte o nouă propunere îmbunătăţită către Parlamentul European, astfel încât, acesta să aibă posibilitatea să-şi asume rolul de colegislator.

Doamnă preşedintă, am supravieţuit unui val de răceală aici, în această Cameră.

Probabil există o neînţelegere în această dezbatere, în sensul că scopul propunerii este acela de a transfera acest proces de evaluare în sfera de influenţă comunitară.

Este adevărat că avem sistemul Schengen - am observat, de asemenea, că marea majoritate a deputaţilor au sărbătorit acest succes al Schengen, care face posibilă libera circulaţie şi, în acelaşi timp, securitatea.

Este adevărat că evaluarea Schengen s-a desfăşurat la început la nivel interguvernamental şi că Comisia a avut doar calitatea de observator.

Cu toate acestea, este adevărat că Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, trebuie să fie responsabilă pentru evaluare.

Totuşi, fără îndoială va avea monopolul asupra evaluării - trebuie să fie foarte clar acest lucru.

Desigur, vom implica statele membre, iar experţii din statele membre vor fi implicaţi în planificarea calendarului vizitelor, în realizarea vizitelor in situ şi în elaborarea raportului de evaluare.

Este foarte clar că îndoielile pe care le simţim în statele membre se datorează şi unei neînţelegeri.

Întrucât ne dorim să existe încredere reciprocă între statele membre, nu se pune problema să nu le implicăm îndeaproape în evaluarea măsurilor luate pentru aplicarea Acordului Schengen şi a acquis-ului Schengen.

Mă îndrept acum către Parlament.

Şi aici există o neînţelegere.

Scopul nostru nu este să excludem Parlamentul, aşa cum am auzit pe cineva spunând.

Scopul nostru, în situaţia de faţă, este pur şi simplu să vedem cum poate fi sporită implicarea Parlamentului, prin rapoarte regulate.

Însă acest lucru nu exclude în niciun fel posibilitatea acordării unui rol mai important Parlamentului în cadrul acestui mecanism comunitar după ratificarea Tratatului de la Lisabona.

Sunt oarecum insistent, deoarece ştim că interesul general al Europei poate prevala când este folosită această metodă, chiar dacă uneori statele membre au reacţii întârziate atunci când vine vorba să apere acest interes.

Astfel, există nişte neînţelegeri pe care aş vrea să le clarific.

În plus, aş mai dori să spun că propunerile aduc o anumită valoare adăugată în comparaţie cu mecanismul actual.

Evaluările vor fi mult mai frecvente şi vor fi mai clare.

Vizitele vor fi planificate in situ, pe baza evaluării riscurilor; vor exista vizite neanunţate şi un nivel înalt de competenţă pe tot parcursul exerciţiului de evaluare, iar numărul experţilor care vor participa va face vizitele eficiente.

Rezultatul urmării recomandărilor făcute la sfârşitul evaluărilor in situ se va îmbunătăţi.

Acestea sunt opiniile mele, doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor.

Vă înţeleg complet nerăbdarea în ceea ce priveşte sporirea implicării Parlamentului odată cu ratificarea Tratatului de la Lisabona.

Nu există dubii că Parlamentul trebuie să joace un rol major în cadrul acestei metode comunitare, însă am făcut această propunere în scopul comunitarizării, înţelegându-se că aceasta lasă ulterior calea liberă pentru implicarea Parlamentului European.

Am ascultat cu atenţie toate discursurile şi am observat, desigur, poziţia practic unanimă a Parlamentului.

Însă cred că toată această situaţie se bazează pe o neînţelegere, care poate fi clarificată.

Aş dori să aduc în discuţie trei aspecte finale.

Mai întâi, aş dori să mulţumesc deputaţilor care au susţinut raportul meu şi au făcut declaraţii în acest scop în cursul acestei dezbateri, precum şi vicepreşedintelui Barrot pentru declaraţia domniei sale, care încurajează implicarea Parlamentului European în calitate de colegiuitor, profitând la maximum de posibilităţile care reies din Tratatul de la Lisabona.

Acest lucru nu a fost o surpriză pentru mine.

Ştiu că dl Barrot deţine funcţia de comisar de mult timp, însă este bine că dumnealui, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei, a făcut această declaraţie oficială în faţa noastră.

În al doilea rând, aş vrea să vă amintesc ceva ce a afirmat comisarul Barrot când a menţionat că negocierile cu Consiliul sunt dificile.

Şi noi ştim acest lucru şi ne dăm seama că ar fi dificil ca lucrurile să stea altfel în această privinţă.

Din acest motiv, am sperat, de asemenea, ca Parlamentul să fie considerat de Comisie ca partener cu puteri de codecizie, deoarece, în ceea ce priveşte abordarea faţă de Europa, atât Comisia, cât şi Parlamentul sunt de acord cu ideea că luarea deciziilor nu poate rămâne exclusiv la nivel interguvernamental.

În al treilea rând, aş vrea să subliniez două lucruri care consider că au reieşit din această dezbatere.