Datasets:

hcoxec

/

romanian_100k

like 0

Doamnelor şi domnilor, libertatea, securitatea şi justiţia reprezintă domenii de maximă importanţă pentru cetăţenii europeni ale căror interese sunt direct reprezentate de către legislativul european.

Limitarea rolului unei instituţii cum este Parlamentul European este incorectă.

În concluzie, eu susţin propunerea domnului Coelho, că acest proiect, în varianta lui actuală, trebuie respins şi returnat la Comisie.

Vă propun să susţinem proiectul de rezoluţie.

în numele Grupului ALDE. - Domnule preşedinte, colegul nostru, dl Coelho, şi-a justificat încă o dată supranumele: Carlos "Schengen” Coelho.

El este expertul nostru rezident din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi suntem profund recunoscători pentru activitatea şi profesionalismul său.

El a realizat rapoarte juridice foarte bune referitoare la aceste propuneri, evidenţiind ce confuzie este în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea.

Pentru mine nu are sens ca eligibilitatea aderării la spaţiul Schengen să se afle exclusiv în mâinile statelor membre în orice situaţie, neţinând cont de nicio sciziune misterioasă între pre- şi postaderarea la Schengen.

În propunerea de regulament a Comisiei, ni se spune că "întrucât evaluarea înainte de aplicare este fundamentală pentru statele membre în vederea creării unui climat de încredere reciprocă, pare justificat ca aceasta să rămână în responsabilitatea statelor membre”.

Dar nu lăsăm pe mâinile statelor membre evaluarea ţărilor din Balcani, pentru care, în seara aceasta, Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne va vota în privinţa eligibilităţii lor pentru renunţarea la vize, pentru a călători fără vize; Comisia este cea care face testarea şi evaluarea, aşadar ar fi lipsit de consecvenţă dacă am spune că statele membre trebuie să răspundă de evaluarea altor state.

Ca să fiu sincer, nu înţeleg această deosebire ciudată care se face între evaluarea "punerii în aplicare” a măsurilor necesare pentru aderarea la spaţiul Schengen, care, conform Comisiei, trebuie să rămână interguvernamentală, şi verificarea "implementării” acquis-ului Schengen.

Cu siguranţă, se pare că statele membre nu-şi fac treaba foarte bine, deoarece aflăm din propunerea de decizie că "în ultimii ani, statele membre nu au avut nevoie să efectueze evaluări la faţa locului în ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie penală şi în domeniul drogurilor.

De asemenea, protecţia datelor nu a fost întotdeauna supusă evaluărilor la faţa locului.”

Cred că sunt multe persoane, nu numai în acest Parlament, dar şi în afara lui, care ar considera că aspecte precum cele legate de cooperarea judiciară, droguri, abordarea traficului de droguri şi protecţia împotriva pirateriei sunt probleme importante care necesită inspecţii la faţa locului.

Aşadar, susţin în totalitate concluziile lui Carlos Coelho, şi anume că trebuie să reunim toate aceste lucruri şi să consolidăm procedurile prin care se efectuează această evaluare, să consolidăm sarcina dintre primul şi cel de-al treilea pilon - şi sper că, în curând, expresia "al treilea pilon” va fi consemnată în istorie şi nu va mai trebui s-o repet - pentru a avea o singură evaluare, simplă, eficientă şi transparentă şi pentru a ne asigura că transparenţa include responsabilitatea faţă de Parlamentul European.

Este cât se poate de ciudat că în acest moment, în pragul a ceea ce sunt acum convins că va fi ratificarea Tratatului de la Lisabona - şi, apropo, am contribuit şi eu la aceasta în Camera Lorzilor a Regatului Unit anul trecut - Comisia a trebuit să prezinte aceste propuneri extrem de confuze şi fără sens.

Susţin respingerea şi solicit Comisiei să revină cu o propunere mai bună, care să ţină cont de Tratatul de la Lisabona, de codecizie, de simplitate şi de eficienţă în monitorizare şi care să fie în conformitate cu responsabilităţile Comisiei şi Parlamentului din alte domenii.

Evită întreaga problemă a modului în care se realizează evaluarea reciprocă în această Uniune Europeană a celor 27 de state membre.

După cum am spus, această problemă trebuie analizată, inclusiv în ceea priveşte drepturile omului, deoarece se pare că nu avem deloc principii şi structuri clare şi pur şi simplu adoptăm lucruri diferite în domenii diferite.

Oricât aş iubi statele membre, mi-e teamă că adesea ele adoptă o practică de tipul "o mână spală pe alta”, adică nu se critică, deci nu sunt persoanele adecvate pentru a se evalua reciproc.

Comisia, atunci când depune toate eforturile, este cea care trebuie să facă acest lucru.

Întrucât mai am doar câteva secunde, aş dori să-l provoc pe dl Bradbourn din partea Grupului ECR cu privire la o chestiune legată de libera circulaţie.

El a solicitat interzicerea totală a aşa-ziselor "scanere corporale care te dezbracă”.

Ar fi fost util dacă ar fi fost la vot anul trecut, când colegii lui s-au opus interzicerii folosirii acestor scanere corporale fără o revizuire fundamentală a drepturilor omului.

Colegii săi au votat împotriva acestei interziceri.

Dl Bradbourn nici măcar nu a fost prezent la vot, drept care este puţin cam mult ca dumnealui să continue pe acest subiect acum.

în numele Grupului Verts/ALE. - Domnule preşedinte, şi eu aş dori să mulţumesc colegului nostru Carlos Coelho pentru raportul său.

Într-adevăr, avem nevoie de un mecanism simplu, eficient şi transparent pentru evaluarea Schengen.

Comisia, sunt de acord, ar trebui să joace un rol mai activ în cadrul mecanismului de evaluare despre care dl Barrot tocmai a vorbit.

Cu toate acestea, noi, deputaţii, avem câteva probleme care ne îngrijorează.

Ştiţi că grupul verzilor are o poziţie foarte puternică în ceea ce priveşte protecţia datelor personale.

Comisia a uitat să menţioneze externalizarea atunci când a vorbit despre securitatea sediilor consulare.

A uitat şi despre dispoziţiile în materie de securitate IT pentru acestea.

Pe lângă programul anual de evaluare, articolul 7 din regulament trebuie să ia în considerare nu numai analiza de risc furnizată de FRONTEX, ci şi auditurile şi inspecţiile efectuate de statele membre însele.

Aşadar, solicităm ca îngrijorările privind protecţia datelor să fie luate în considerare.

Cât despre procedura de codecizie şi propunerea dlui Coelho, grupul nostru, Grupul Verts/EFA sprijină în totalitate poziţia sa.

Nu vă voi reaminti rolul Parlamentului European în calitate de instituţie aleasă.

Am înţeles deja că, în cadrul Tratatului de la Lisabona, procedura de codecizie va fi singura opţiune.

Îl susţinem în întregime pe raportor şi susţinem şi propunerea sa.

Spaţiul Schengen are o vechime de 20 de ani - sau aproape 20 de ani - şi este evaluat de 10 ani, la început de către o comisie permanentă şi apoi de către grupul de evaluare.

Este, de aceea, timpul să îmbunătăţim procedurile de evaluare şi să răspundem preocupărilor legate de spaţiul Schengen.

La apropierea acestei aniversări, Comisia, din păcate, nu a lucrat suficient şi nici nu a progresat foarte mult în privinţa creării unui mecanism de evaluare mai eficient şi mai cuprinzător, care să fie capabil să răspundă nu numai preocupărilor apărute în primii ani ai spaţiului Schengen, cum ar fi eficienţa şi coeziunea între statele membre şi o anumită echivalenţă a procedurilor, ci şi preocupărilor privind transparenţa, controlul de către cetăţeni (controlul democratic) şi, în final, preocupărilor privind respectarea drepturilor omului, care sunt deosebit de apreciate în cadrul acestui Parlament.

Există preocupări întemeiate conform cărora a fost obţinută o eficienţă mai mare în detrimentul drepturilor cetăţenilor şi a sosit vremea să conciliem aceste discrepanţe.

Aş dori, de asemenea, să spun câteva cuvinte despre codecizie.

Comisia Europeană şi toţi ceilalţi care au apărat Tratatul de la Lisabona, lăudându-i virtuţile democratice, sunt supuşi acum testului dacă îşi pot duce la îndeplinire promisiunile, făcând posibil un control parlamentar şi democratic mai mare asupra proceselor de evaluare a Schengen.

Totuşi, nu pot sprijini concluziile raportorului, colegul nostru deputat Carlos Coelho.

Consider că face un mare serviciu democraţiei europene îndemnând Comisia să-şi refacă propunerea şi să ne furnizeze ceva mai simplu, mai eficient şi mai transparent, mai respectuos faţă de drepturile omului, ceva care să permită un control parlamentar şi democratic mai mare.

în numele Grupului EFD. - Domnule preşedinte, nu mi se întâmplă des să fiu de acord cu ceea ce spune Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Membrii acesteia spun că aceste propuneri privind mecanismele de evaluare şi acquis-ul Schengen sunt inutile, deoarece, după ratificarea deplină a Tratatului de la Lisabona, acestea vor fi oricum schimbate.

După intrarea în vigoare a Tratatului de Lisabona, primul şi cel de-al treilea dintre aşa-numiţii piloni ai diferitelor domenii politice vor fi consolidaţi într-unul singur.

După ce Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, vom fi cu siguranţă martori la încercări de a-l folosi drept instrument de aplicare a acquis-ului Schengen în toate statele membre, inclusiv în acelea momentan exceptate, printre care se numără şi Regatul Unit.

Vă rog să observaţi că am spus "după ce Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare” şi nu "dacă”.

Se pare că singurul şef de stat care i se opune, bravul preşedinte Václav Klaus al Republici Cehe, va fi supus unor mari presiuni pentru a-şi da consimţământul cât mai repede.

Însuşi trădătorul guvern laburist al Marii Britanii şi-a încălcat promisiunea de a oferi poporului britanic un referendum cu privire la Tratatul de la Lisabona şi singura persoană care ar putea menţine vie speranţa unui referendum, David Cameron, nu are curajul, principiile sau pornirea de a face acest lucru.

Regatul Unit are un sistem al imigraţiei şi azilului total necontrolat, nelimitat şi haotic.

Ca stat membru al Uniunii Europene, noi nu mai deţinem controlul propriilor noastre frontiere şi, potrivit Tratatului de la Lisabona, valul mareic de imigranţi cu care am avut de-a face se va transforma într-un tsunami.

De aceea, acest raport nu are niciun fel de relevanţă pentru nimic, iar comentariile comisiei şi ale Parlamentului vor fi ignorate de către Comisia Europeană.

În decursul acestei dezbateri, s-a tot vorbit despre "independenţă, libertate şi justiţie”.

Ce independenţă este aceea când cetăţenii nu sunt consultaţi cu privire la noua lor constituţie potrivit Tratatului de la Lisabona pentru că ar respinge-o?

Ce libertate este aceea în care legi făcute de instituţii nedemocratice nu pot fi eliminate de către votanţi?

Ce justiţie este aceea când, în temeiul unor mandate de arestare europene, instanţele naţionale au fost private de capacitatea de a-şi proteja propriii cetăţeni de arestările şi întemniţările abuzive?

Uniunea este o creaţie orwelliană, în care cuvintele semnifică exact opusul a ceea ce se spune.

(DE) Domnule preşedinte, avem nevoie de o revoluţie democratică.

Tocmai aţi auzit ceea ce a spus antevorbitorul meu; vedem adesea că atunci când mergi prea departe, prea repede, primeşti chiar contrariul a ceea ce, de fapt, încerci să obţii.

Motto-ul acestui grup este că, dacă Uniunea Europeană se dezvoltă prea repede, se va obţine exact ceea ce nu se doreşte, şi anume un nou naţionalism.

Este ceea ce vedem în acest moment în ţara mea.

Provin dintr-o ţară care s-a divizat; în vest, în Voralberg, şi puţin mai încolo, ne bucură frontierele deschise, în timp ce în est, se poate vedea că am mers prea departe şi prea repede cu Schengen.

Ceea ce primim în schimb este revanşismul şi naţionalismul în ţara mea şi în celelalte.

Nu trebuie să ne ascundem în spatele dezbaterilor tehnice.

Trebuie să înfruntăm aceste provocări.

Evident, aceasta trebuie să însemne în mod necesar ca Parlamentului European să i se acorde drepturi de codecizie şi ca dumneavoastră, domnule comisar, să aşteptaţi până în momentul în care vom avea această codecizie sau cel puţin până ce ne va fi acordată în mod implicit.

(ES) Domnule preşedinte, îl felicit şi îl sprijin pe Carlos Coelho şi aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că acest raport a fost adoptat în unanimitate în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Propunerea Consiliului are relevanţă pentru cea de-a doua parte a mandatului acordat grupului de lucru pentru evaluarea Schengen, care este de a confirma faptul că acquis-ul comunitar este corect aplicat după eliminarea controalelor la frontierele interne.

Scopul acestui mandat este acela de a face mecanismul de evaluare a Schengen mai eficient.

Evaluarea aplicării corecte a acquis-ului Schengen are un temei juridic în elemente ale celui de-al treilea pilon, în timp ce alte aspecte ale acquis-ului îşi au temeiul juridic în instrumente ale primului pilon.

În opinia mea, temeiul juridic propus este corect, dar nu pare să fie foarte consecvent cu mai mult decât semnificativa intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, când funcţiunile şi puterile împărţite între cei doi piloni vor fi consolidate.

Propunerea abia dacă conţine câteva elemente noi care o diferenţiază de mecanismul de evaluare în vigoare în prezent, iar Carlos le-a menţionat ex novo.

Totuşi, ea prezintă o schimbare care este în mod evident semnificativă, deoarece documentul pe care îl avem în faţă ar presupune transferul către Comisie a funcţiilor deţinute în prezent de Consiliu.

Acest transfer de puteri înseamnă de facto că Parlamentul şi statele membre însele sunt înlăturate din procesul de evaluare, deşi ele sunt cele care deţin puteri privind securitatea frontierelor lor externe.

Parlamentul, care reprezintă cetăţenii europeni, joacă un rol esenţial şi hotărâtor în problemele de securitate.

Misiunea noastră este importantă, iar acest lucru este recunoscut în Tratatul de la Lisabona.

De aceea, Domnule preşedinte, ceea ce dorim este să aşteptăm trei luni, deoarece, dacă aşteptăm trei luni, nu va mai fi nevoie să redeschidem subiectul.

Domnule preşedinte, o altă întrebare: tocmai am văzut că domnul vicepreşedinte s-a îmbrăcat cu un pulover, iar aici este extrem de frig.

Vă rog să mă scuzaţi pentru că trebuie să plec, dar nu plec deoarece nu doresc să asist la dezbatere, ci deoarece am început să fac bronşită, ceea ce nu este deloc bine. De aceea, Domnule preşedinte, v-aş fi recunoscător dacă aţi putea face ceva în această privinţă.

(SK) Poate că este frig aici şi deoarece Comisia ţine foarte puţin seama de Parlamentul nostru şi de opiniile exprimate aici.

Poate că relaţiile noastre vor deveni mai calde pe viitor.

Cred că această situaţie şi această discuţie nu sunt foarte plăcute pentru comisar, deoarece se pare că toţi împărtăşim aceeaşi opinie, sau cel puţin o majoritate a noastră o împărtăşeşte.

Cu toate acestea, aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru acest raport.

Crearea zonei Schengen chiar a condus la libera circulaţie a cetăţenilor noştri în spaţiul Schengen şi, în opinia mea, a fost cel mai mare succes din istoria europeană.

Totuşi, rămân încă multe de făcut.

Sfârşitul controalelor la frontierele interne necesită o securitate completă, precum şi încredere între diversele părţi în ceea ce priveşte abilitatea lor de a lua măsurile necesare.

Crearea unui mecanism de monitorizare şi evaluare este, de aceea, foarte important, dacă dorim să câştigăm sprijinul cetăţenilor statelor membre.

Acest subiect este adesea exploatat de extremiştii de dreapta, care încearcă să acrediteze ideea că spaţiul Schengen permite, de fapt, diverşilor infractori să pătrundă în ţările aflate în această zonă, iar cetăţenii statelor noastre ne întreabă, în mod justificat, cum intenţionăm să împiedicăm ca acest lucru să se întâmple pe viitor.

Reintroducerea principiului coordonării interinstituţionale este, de asemenea, un punct foarte important, pe care Comisia mai degrabă l-a eliminat din propunerea sa, fapt care nu poate decât să creeze neajunsuri, pentru că, după cum au spus deja mulţi dintre antevorbitorii mei, toţi credem că Tratatul de la Lisabona va intra în curând în vigoare şi, prin urmare, ar fi bine dacă acest context ar putea fi încorporat.

De asemenea, nu vedem nici un motiv pentru care Parlamentul European să nu primească în raportul anual toate informaţiile relevante - din păcate, Comisia nu a inclus acest principiu al democraţiei în opinia sa.

De aceea, la fel ca raportorul, aş prefera ca proiectul să fie returnat Comisiei, iar noi să insistăm ca în acesta să fie introdus un proces comun de luare a deciziilor, iar întregul principiu să fie simplificat şi întregul proces să devină mai transparent.

(SV) Domnule preşedinte, la fel ca dl Coelho şi mulţi alţi colegi, aş vrea să accentuez faptul că înfiinţarea spaţiului Schengen în anii '80 - '90 a constituit una din cele mai importante reforme ale prezentului.

Se spune că Jean Monnet, una din cele mai reprezentative figuri ale UE, a afirmat că scopul Uniunii Europene nu este acela de a apropia naţiunile, ci de a apropia oamenii.

De-a lungul secolelor, libertatea de mişcare a oamenilor a fost sever îngrădită în Europa.

Suspiciunile cu privire la semenii noştri au dominat relaţiile dintre ţările Europei.